PAROHIA
ANTWERPEN
Și tu poți fi ctitor!
Ce este o parohie?
Întâi de toate, o parohie este o familie. O familie mai mare, extinsă, întemeiată în dragostea de Dumnezeu și în iubirea frățească dintre cei ce o alcătuiesc. Ca orice familie, nici parohia nu se epuizează în casa pe care o locuiește, dar are nevoie de un loc în care să se adune, să celebreze și să se bucure de manifestarea concretă a acestei filiații și frățietăți întru Hristos Domnul. Înființată încă din anul 1993, parohia noastră nu a avut până de curând o casă a sa, proprie, schimbându-și locația de mai multe ori de-a lungul vremii, după cum au dictat necesitățile. De vreo 10 ani, însă, am început să ne preocupăm de găsirea unei soluții pe termen lung pentru această problemă, iar cei care au dorit și au putut au început să contribuie în acest sens în contul deschis special în vederea cumpărării și amenajării unei biserici ortodoxe române în Antwerpen.
Pasul 1:
O biserică pentru noi
și pentru copiii noștri
În 2017, familia noastră parohială s-a mutat pentru - sperăm! - ultima oară într-o frumoasă biserică din partea de sud a orașului, în districtul Wilrijk. Curând s-a conturat și posibilitatea cumpărării acestui lăcaș de cult, lucru împlinit deja pe 1 septembrie 2019. Prețul de cumpărare a fost fixat la 500.000 euro, din care aproape o jumătate a fost achitată din fondurile strânse până acum și dintr-o subvenție primită din partea Guvernului Flamand. Restul banilor - 275.000 euro - trebuie achitați în rate lunare de-a lungul următorilor 15 ani, începând cu 1 octombrie 2019. Cu ajutorul lui Dumnezeu, vom termina de plătit pe 30 septembrie 2034. Rata lunară este în valoare de 1.500 euro.
Pasul 2: înnoire și înfrumusețare
În paralel, intenționăm să demarăm curând un amplu proiect de renovare, reamenajare și înfrumusețare a bisericii, încât să corespundă pe de o parte specificului liturgic ortodox, iar pe de alta nevoilor multiple ale unei comunități tinere și dinamice, precum nădăjduim a rămâne parohia noastră și în anii și deceniile care vin. Dintre obiectivele cele mai însemnate amintim:
- pictura în frescă a absidei altarului și a altor părți din biserică și instalarea unei catapetesme din piatră.
- delimitarea navei centrale de cele două nave laterale și amenajarea în acestea din urmă a unui paraclis pentru slujbele de peste săptămână, a unui spațiu de socializare și a sălilor de clasă pentru Școala Parohială.
- amenajarea, în spațiile de la etaj și din turn, a unui Centru Cultural Românesc, cu spații care să permită dezvoltarea în condiții optime a activităților cultural-educaționale ale comunității.
- curățarea zidurilor (interior și exterior), prin sablare.
- înnoirea sistemului de încălzire (vcel actual datează din anii 1960!) și a geamurilor, în vederea eficientizării consumului energetic.
- înnoirea grupului sanitar.
Obiectivul nostru este de a dărui lui Dumnezeu un lăcaș curat și frumos pe care să-l putem cu adevărat simți ca tindă a Împărăției Sale, comunității românești un loc funcțional de întâlnire întru Hristos și întreolaltă, iar orașului și regiunii Antwerpen o veritabilă ambasadă a spiritualității și culturii românești și poate un focar de mărturie creștină într-o lume ce pare uneori a-și fi pierdut rădăcinile și reperele fundamentale.
Desigur, toate acestea vor genera costuri semnificative, pentru a căror acoperire va trebui să găsim soluții de-a lungul anilor următori. Nădăjduim însă că Dumnezeu va lucra prin oameni jertfelnici și darnici, conștienți de beneficiile de multe feluri ale unui asemenea parcurs.
Cine poate fi ctitor?
În trecut, bisericile erau ctitorite de domni și de boieri - ei erau cei care aveau la îndemână resursele necesare unor astfel de proiecte. O făceau - cel mai adesea - pur-și-simplu spre a fi pomeniți la rugăciune, bine știind că nu există slujbă în tradiția ortodoxă la care să nu fie înălțată rugăciune pentru „ctitorii, miluitorii și binefăcătorii sfânt lăcașului acestuia”.
Astăzi, însă, oricine dintre noi se poate face ctitor de biserică, întorcând către Domnul măcar și o mică parte din cele primite, în definitiv, tot dintru ale Sale. Cu acest gând îndreptăm către dvs. apelul nostru de a vă face ctitori ai Bisericii Ortodoxe Române din Antwerpen, îndatorindu-ne să vă pomenim cu recunoștință la slujbele săvârșite, rugând pe Domnul să primească, să binecuvânteze și să răsplătească după a Sa știință dărnicia și jertfelnicia dvs.
Desigur, suntem pe deplin conștineți că, deși numeroși, majoritatea dintre noi avem o condiție materială modestă, dar la fel de bine știm că împreună, punând mână de la mână în mod constant, cu un efort nu prea mare, putem face lucruri mari. De aceea, vă punem la inimă gândul de a încerca să vă angajați cu o mică donație lunară, care să ne permită plata ratelor lunare și desfășurarea pe termen lung a proiectului de reamenajare. Astfel, întorcând către Domnul câte o fărâmă din ceea ce, cu ajutorul Lui, putem aduce acasă, lună de lună, am putea destul de lesne strânge banii necesari. Imaginați-vă, de pildă, ce ar însemna ca două-trei sute dintre noi să punem deoparte un euro/zi în acest scop! În plus, să nu uităm că, în ochii lui Hristos, cei doi bănuți ai văduvei au cântărit mai mult decât multul celor bogați: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat în cutia darurilor mai mult decât toți ceilalți” (Marcu 12, 43).