În duminica dinaintea intrarii in Postul Mare, facem pomenirea Izgonirii din Rai a lui Adam si a Evei. Desigur, asocierea nu e deloc intamplatoare, ci evidentiaza faptul ca postul reprezinta, inainte de toate, un demers de depasire a unei stari cazute, a unui mod de viata nefiresc si neimplinitor, marcat de suferinta, boala si, in cele din urma, de moarte. Postul vizeaza redobandirea starii de normalitate, prin revigorarea simturilor noastre duhovnicesti, in defavoarea simturilor si placerilor trupesti, mai grosiere, daca nu grosolane de-a binelea.

De asemenea neintamplator, duminica aceasta mai este numita si DUMINICA IERTARII, dat fiind ca, in cadrul Sfintei Liturghii, vom auzi (vom si asculta?) cuvintele Mantuitorului Hristos: "De veti ierta oamenilor greselile lor, ierta-va si voua Tatal vostru Cel ceresc. Iar de nu veti ierta oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre."

Vreme de secole, aceasta duminica reprezenta prilejul prin excelenta de impacare cu cei cu care s-ar fi intamplat ca cineva sa fie certat. Pana astazi, in manastiri, dar si in unele biserici de parohie, membrii comunitatii iau parte, duminica seara, la Vecernia Iertarii. La sfarsitul slujbei, fiecare dintre cei de fata, in frunte cu preotul, isi cere iertare, pe rand, tuturor celorlalti, pentru supararile ce le va fi cauzat peste an, punand astfel inceput bun caii postului, dar si pregustand din bucuria, deja intrezarita, a Invierii. Si noi vom savarsi aceasta slujba duminica seara, pe 10 martie, incepand cu ora 18.00.

Sa ne vedem... iertători!